Octavio Mancilla’s grandfather once trudged across glaciers and snow on the Iztaccihuatl volcano. Walking in his footsteps some 40 years later, Octavio says that little of this remains, with the area covered by snow gradually decreasing. Down in the valley, rivers are almost dry. And that's just the beginning of the story...
Am 31 de ani si m-am nascut in Mexico, unde am trait toata viata. Inca de la o varsta frageda, parintii m-au invatat despre valoarea naturii, asa ca mi-a fost usor sa constientizez importanta relatiei noastre cu mediului inconjurator.
Mai tarziu, am luat parte la activitati desfasurate in natura, astfel ajungand sa indragesc tot mai mult cadrul natural. Acum, dupa o scurta cariera in industria IT, m-am apucat de fotografie. In prezent, lucrez la fotografierea peisajelor naturale.
Departe de oras, mai aproape de munti
Practic alpinismul de 10 ani. Am facut aceasta alegere deoarece simteam nevoia de a fi mai aproape de muntii pe care ii vedeam din locuinta mea.
La inceput, era foarte greu din cauza solicitarii fizice, dar dupa o vreme, tocmai acest lucru mi-a oferit cea mai mare satisfactie: sa vad apusul soarelui dupa varful unui munte, departe de stresul si zgomotul unuia dintre cele mai aglomerate orase din lume.
Aceste excursii, cate doua sau trei pe luna, au devenit ca o terapie si m-au adus din ce in ce mai aproape de sentimentul ca noi faceam ceva gresit si ca lumea adevarata nu era cea in care m-am nascut, ci era chiar acolo, intre copacii si stancile ce existau cu mult inainte de a ne fi nascut noi.
Unele dintre activitatile zilnice la care noi, locuitorii orasului Mexico, luam parte, au loc in zona dintre cei doi vulcani: Iztaccihuatl (aprox. 5200 metri) si vulcanul activ Popocatepetl (aprox. 5200 metri). Sunt interzise ascensiunile pe cel din urma pentru ca este activ in prezent.
Amintiri recente despre cei doi vulcani
Din cate imi amintesc, ori de cate ori aveam posibilitatea, priveam acesti doi munti dupa acoperisul casei parintilor mei, asa ca am imagini foarte clare cu ambii acoperiti in intregime de zapada timp de trei-patru luni pe an, de la inceput de toamna pana la inceput de primavara.
Mai putina zapada, si numai timp de o luna pe an
Prima mea observatie se refera la faptul ca perioada in care muntii sunt acoperiti de zapada e din ce in ce mai scurta si acum e redusa la numai o luna pe an.
A doua observatie face referire la faptul ca desi inca mai exista zapada in varful muntilor in timpul anului, e usor de constatat ca zona acoperita de zapada scade treptat.
Acum doua generatii: ghetari si strat gros de zapada
Amintindu-mi una dintre povestirile bunicului meu despre cum a stat intr-o cabana situata la 4000 m altitudine, prima data cand am urcat acolo cu grupul meu de alpinisti, am ramas uimit si dezamagit. Nu existau ghetari pe care sa poti merge, nici vreo crevasa pe care sa o eviti, dupa cum imi amintesc ca am vazut intr-o poza a aceleasi zone.
Oamenii de varsta bunicului meu intotdeauna vorbeau despre cat de greu era sa inaintezi in aceasta zona din cauza stratului gros de zapada si a ghetii. Cat despre mine, puteam inainta fara cizme pe pamantul lipsit de zapada. Chiar imi amintesc cum unul dintre membrii grupului a atins aceasta altitudine folosind o simpla pereche de tenisi, de vreme ce nu era necesar un echipament special pentru a urca.
Mentionez ca intre experienta mea si cea a bunicului meu e o diferenta de 30-40 ani.
Clima mai blanda in munti
In decursul ultimilor 10 ani, am trait pe pielea lipsa ghetii. Primele mele ascensiuni pe munte necesitau cizme de plastic, haine asemanatoare Goretex-ului pentru a evita umezeala, din materiale groase pentru a ma proteja de frig si chiar crampoane.
Chiar acum doi ani, am atins varful muntelui cu ghetele pentru excursii montane (doar din piele), lenjerie de corp cu maneci lungi, pantaloni speciali pentru excursii montane si un tricou pentru a ma proteja de vant.
Consecintele zapezii reduse
Una dintre cele mai de seama consecinte ale lipsei de zapada este faptul ca raurile din imprejurimi aproape au secat. La inceput, orasele situate in apropierea muntilor foloseau apa in scopuri proprii, dar inca de la primele mele excursii puteam observa ca apa care ar fi trebuit sa fie distribuita de aceste rauri nu va fi niciodata suficienta pentru nevoile populatiei. Puteam doar presupune ca se bazeaza pe apa de ploaie si pe alte surse alternative.
Rezervele de apa subterana seaca, Mexico se inclina in panta
O parte din orasul meu se intinde pe acest lant muntos, deoarece o parte din apa este luata din subteran, provenita din umiditatea recoltata de munte. Important e faptul ca Mexico este situat intr-o vale inconjurata de munti.
Specialistii au anuntat ca rezervele de apa subterana au secat, dar ca niciun proces natural nu le reface, cel putin nu destul de repede.
In consecinta, zone intinse din oras sunt inclinate pur si simplu, fenomen ce poate fi observat de oricine in orice clipa numai privind la cladirile vechi din centrul comercial al orasului.
Despaduririle, o alta problema locala
In ceea ce priveste padurile, taierea copacilor nu este de ajutor absolut deloc. Autoritatile au incercat sa controleze despaduririle, dar acestea s-au dovedit a fi o afacere mult mai profitabila decat oricare alta pentru localnici, asa ca acum suprafete intinse sunt lipsite de arbori.
In timpul excursiilor mele, nu am vazut nici un animal care in mod natural ar fi trebuit sa existe intr-o padure in afara de vaci si caini, care evident, au fost introduse de oameni. Pisicile salbatice, puma, coiotii, caprioarele, chiar si serpii reprezinta acum doar niste imagini dragute din carti.
Sunt sigur ca circuitul apei in natura a fost profund afectat din cauza schimbarilor pe care le-am descris. Avand in vedere temparaturile crescande si desparurile, ne putem astepta ca intr-un final ceva sa cedeze?
E usor de observat ca noi suntem cei care vom plati pentru asta in final.
Observatia prezentata de Octavio sustine marturiile stiintifice ale Universitatii Nationale din Mexico in ceea ce priveste impactul incalzirii globale asupra ghetarilor. Relatarea a identificat impactul schimbarii climatice asupra muntilor Popocatepetl si Iztaccihuatl din orasul Mexico. “De vreme ce schimbarea climatica a evoluat in ultimul secol, reducerea ghetarilor a crescut. Astazi (februarie 2006) varful ghetarului Ayoloco este la 5069 m.”
De asemenea exista relatari care descriu multe schimbari in ghetarii datorita schimbarii climatice care ameninta disponibilitatea apei potabile pentru comunitatile locale. Imi place felul in care Octavio descrie cum si-a dezvoltat sensibilitatea pentru problemele mediului inconjurator inca din copilarie. A fost apropiat de bunicul lui si a primit informatii referitoare la schimbarile locale ale mediul inconjurator. Oamenii in varsta sunt constienti de modul in care schimbarile se fac simtite. Aceste lucruri sunt foarte importante pentru oamenii obisnuiti care nu pot intelege informatiile stiintifice.
IPCC 4th Assessment Report, Working Group 2, Chapter 13: Latin America (Describes impacts in Andean glaciers in Peru and Bolivia) link
Permafrost Distribution in Tropical Stratovolcanoes:Popocatépetl and Iztaccíhuatl Volcanoes (Mexico).Geophysical Research Abstracts, Vol. 9, 05615. Palacios D., Zamorano J.J. and Andres N. 2007. link June 3rd, 2008
Glacier monitoring at Popocatépetl volcano, Mexico: glacier shrinkage and possible causes
Christian Huggel1 and Hugo Delgado, Geograpisches Institut, Universität Zürich-Irchel, Instituto de Geofísica, U.N.A.M., Circuito Exterior, C.U., Coyoacán, 04510, México, D.F., link
